1.1.4 Material Metodologic: Provocări la adresa incluziunii în educație

Pragul oficial de sărăcie este de 1,25 USD pe zi. Potrivit lui Pritchett (2006), ideea a fost de a face acest nivel mai scăzut atât de scăzut încât ar fi imposibil să existe discuții sau dezacord cu privire la statutul financiar al oricărei persoane care trăiește cu o astfel de sumă. (Armstrong, 2009) Cu toate acestea, în Europa, oamenii pot trăi cu mai mult pe zi și pot fi în continuare considerați săraci. Statisticile arată cifre destul de îngrijorătoare în ceea ce privește copiii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.

Figura 2 Date europene privind riscurile pentru sărăcie  https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title= Children_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion#:~:text=In%202019%2C%20an%20estimated%2022.5,aged%2065%20years%20and%20over).

Există mai multe efecte critice ale sărăciei care au fost selectate pentru a fi discutate în acest capitol. Luând abordarea de sus în jos, este important să se ia în considerare faptul că inclusive școlile se confruntă cu provocări financiare care le împiedică capacitatea de a oferi educație incluzivă.

După cum s-a menționat în secțiunea anterioară, investițiile în renovarea și adaptările clădirilor școlare care asigură accesibilitatea copiilor cu dizabilități fizice sunt adesea limitate sau inexistente. Ascensoarele, balustradele, băile pentru persoane cu handicap sunt adesea prea scumpe pentru școală, mai ales în zonele mai sărace și mai îndepărtate, ceea ce îndepărtează în mod direct posibilitatea ca acești copii să aibă acces la educație la acea instituție.

În cazurile unor SEM, mediul poate avea fie un efect pozitiv, fie negativ asupra bunăstării, capacității de concentrare etc. Adaptările la sălile de școală, dimensiunea clasei și personalul suplimentar necesită, de asemenea, finanțare care este adesea insuficientă, prin urmare includerea acelor elevi ra poate fi rareori realizată pe deplin. Personalul școlii se confruntă cu multe provocări în eforturile lor de a servi diverse familii și copii cu dizabilități. Capacitatea umană și fiscală inadecvată sunt de obicei factori determinanți pentru această problemă. Au fost raportate un număr mare de cazuri în care un copil în scaun cu rotile sau cu SEM nu poate primi educație la o anumită instituție de învățământ, așa că trebuie să fie școlarizat acasă (rata este mai ales mare în zonele îndepărtate), cu grade diferite de succes. 

2.3.1. Sărăcia și performanța școlară scăzută

Potrivit unui studiu efectuat asupra educației speciale, sărăcia singură poate cauza rezultate școlare scăzute. Sărăcia, împreună cu diferențele culturale și lingvistice, tind să scadă rezultatele școlare și să conducă la rate ridicate de abandon școlar (Enwefa, Enwefa și Jennings, 2006). Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE, 2018), elevii din medii socio-economice scăzute au de două ori mai multe șanse de a avea performanțe slabe, ceea ce implică faptul că circumstanțele sociale ale unui individ prezintă obstacole în calea atingerii potențialului lor educațional.

Părinții din medii cu venituri mici pot afecta, de asemenea, includerea copiilor lor în procesul educațional. De cele mai multe ori, le lipsește disponibilitatea, încrederea sau capacitatea atât de a se angaja în studiile copiilor lor, cât și de a dezvolta rețele în comunitate (Peters, 2007, citat în Sime, 2014). Părinții se simt uneori inadecvați în cunoștințele lor pentru a-și ajuta copiii cu temele sau în chestiuni legate de învățământul superior (Koshy et. al, 2013). Acest lucru afectează, la rândul său, încrederea și pregătirea elevilor de a ajunge mai sus și de a obține mai mult la școală.

Pe lângă aceasta, sărăcia prezintă o serie de alte provocări. Furnizarea de hrană și costurile aferente pot reprezenta o povară pentru unii părinți, neasigurând astfel o alimentație adecvată elevilor, ceea ce, conform studiilor, afectează negativ atât sănătatea, cât și performanța.