PARTEA 1: Conținut teoretic

În timp ce conceptul de Dezvoltare Pozitivă a Tinerilor a fost folosit în moduri și contexte diferite, există unele asemănări între mai multe modele. În mod tradițional, abordarea dezvoltării și cercetările aferente s-au concentrat de ani de zile asupra problemelor pe care copiii și tinerii le pot întâlni pe parcursul evoluției lor, cum ar fi dificultățile de învățare, comportamentele antisociale sau tulburările afective. Interesul pentru resurse pozitive și puncte forte este mai recent. Cunoscută sub denumirea de Dezvoltare Pozitivă a Tinerilor, această perspectivă introduce o viziune ce pune accentul mai serios pe afirmarea tinerilor (Damon, 2004) și pe dezvoltarea lor. În consecință, deși se admite existența adversităților și provocărilor legate de dezvoltare care pot fi resimțite în diverse moduri, se evită considerarea procesului de dezvoltare ca fiind un simplu efort de a depăși deficitele și riscurile. 

Dezvoltarea Pozitivă a Tinerilor este o abordare bazată pe puncte forte, în care tinerii se dezvoltă prin identificarea și perfecționarea abilităților, competențelor și intereselor într-un mod care îi ajută să-și atingă întregul potențial. Dezvoltarea Pozitivă a Tinerilor subliniază, de asemenea, că tinerii înșiși joacă un rol activ în dezvoltarea lor. Din perspectiva acestui principiu, un standard de sănătate nu este doar „lipsa problemelor” și nici simpla competență, ci este definit de măsura în care un tânăr experimentează o dezvoltare optimă.

Au fost dezvoltate mai multe modele și abordări ale Dezvoltării Pozitive a Tinerilor. În continuare, vor fi descrise modelele 5C și 6C ale lui Lerner.