PARTEA 1: Conținut teoretic

Redirecționarea scopului principal al educației către dezvoltarea personalității copilului înseamnă schimbarea naturii educației: educația trebuie să fie deviată de la un singur individ la dezvoltarea culturală, imaginea lumii și formarea oamenilor în aceasta (Cahn, 2009). În mod special, cultura este o anumită conexiune care pune în legătură trăsăturile sociale și genetice ale personalității și face o persoană să fie membru al unei societăți civilizate. Astfel, educația este înțeleasă ca un fenomen cultural care este procesul definit ca o cale către sine și o persoană își percepe scopul vieții.

Arta, ca străveche formă de exprimare creativă, emoțională, sentimentală și noțiuni, înseamnă dezvăluirea realității interioare și exterioare a omului imaginabil și de neconceput. În acest sens, arta devine un spațiu foarte apreciat pentru implementarea scopurilor psihoterapiei. Deși scopurile terapeutice nu sunt ciudate, există multe exemple când terapia prin artă este aplicată mai mult ca ajutor de armonizare psihică sau ca soluționare a conflictelor sociale în educația umană sau în alte scopuri (Dapkute, 2003, p.8).