PARTEA 1: Conținut teoretic

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cel puțin una din zece persoane din lume are un handicap. Dizabilitatea nu este ceva cu care te naști neapărat, iar un handicap poate fi dobândit de-a lungul vieții.

Definițiile dizabilității variază foarte mult nu numai de la o țară la alta, ci și în cadrul diferitelor grupuri, dar dacă trebuie să selectăm și să oferim o definiție simplă și ușor de înțeles, ar fi că o dizabilitate este o condiție fizică, mentală sau psihologică care poate limita activitățile unei persoane.

Nu există limite și delimitări ale dizabilității. Ea afectează copiii și adulții indiferent de statutul lor social, etnic, economic sau de situația geografică. Acestea fiind spuse, trebuie să ținem cont de faptul că sărăcia îi face pe oameni deosebit de vulnerabili, deoarece condițiile, care apar cu mai multă frecvență în țările mai sărace, cum ar fi malnutriția, lipsa sau îngrijirea precară a sănătății, probabilitatea de accidente în munca riscantă, este mai mare, lipsa unor metode de depistare precoce a bolilor si anomaliilor se numără printre cauzele principale, stând la baza apariției dizabilităților.

Dizabilitățile pot impune numeroase piedici unei vieți productive și satisfăcătoare. Pentru persoanele cu dizabilități este adesea greu să acceseze diverse servicii de sănătate, angajare și educație, din cauza obstacolelor din mediu, precum și din cauza atitudinilor altor persoane.

Modelul social al dizabilității a fost creat ca o încercare de a schimba poziția persoanelor cu dizabilități și de a schimba perspectiva atât a societății, cât și a grupurilor cu dizabilități față de dizabilități. Conform modelului social, persoanele cu dizabilități sunt văzute ca fiind invalide nu din cauza deficiențelor lor (de exemplu, surditate sau boli mintale), ci prin incapacitatea societății de a răspunde nevoilor lor (Setul de instrumente privind dizabilitățile pentru EDUCAȚIA INCLUZIVĂ AFRICA). Înțelegerea că a fi cu dizabilități face parte din spectrul normal al vieții umane, iar societatea trebuie să se aștepte ca persoanele cu dizabilități să fie acolo și să le includă, este o înțelegere la care și InCrea+ aderă și la care încearcă să contribuie prin metode artistice în educația școlară. Modelul medical nu poate oferi persoanelor cu dizabilități acces la întreaga gamă de oportunități educaționale, de angajare, sociale și de altă natură, precum și la o viață egală.

Având în vedere că educația adecvată este primul pas, care trebuie asigurat pentru ca șansele cuiva la o viață egală și împlinită să fie îmbunătățite, aici vom acorda o atenție deosebită asigurării incluziunii în educația școlară de calitate. Primul tratat privind drepturile omului care solicită o astfel de educație este Convenția cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, care stabilește cerințele în articolul 24: Educație.