1.2.4 Material Metodologic: Educația incluzivă și competențele secolului XXI
Educația incluzivă
2.2.1 O introducere în educația incluzivă
Pe măsură ce țările încearcă să-și consolideze sistemele naționale de educație, ele continuă să întâmpine mari dificultăți în a găsi modalități de a implica toți cursanții în acest proces și de a se asigura că fiecare individ are șanse egale pentru dezvoltarea educațională. Educația ca drept fundamental al omului este consacrată în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948. În domeniul de aplicare al declarației, este considerat important să „combatem sărăcia globală, să îmbunătățim sănătatea și să le permitem oamenilor să joace un rol activ în societățile lor”. Educația incluzivă este, pur și simplu, un drept fundamental prin care toată lumea are acces la educație fără discriminare. (UNESCO, 1994; Stubbs, 2008; Haug, 2017).
Educația incluzivă este o filozofie care reunește elevi, familii, educatori și membri ai societății în scopul acceptării, apartenenței și devenirii unei societăți în școală. (Salend, 2011).
Scopul principal al practicilor educaționale incluzive este eliminarea excluziunii și discriminării care pot apărea din prejudecăți și atitudini negative cu privire la diferitele caracteristici și circumstanțe ale indivizilor din mediile educaționale. Deoarece educația afectează în mod direct toți indivizii societății, un sistem educațional incluziv este esențial pentru construirea unei societăți cu o experiență educațională înalt calificată și fără discriminare. Deși gradul de conștientizare a educației incluzive a crescut recent, prezența copiilor care nu sunt școlari din diferite motive sau care continuă să experimenteze experiențe educaționale negative indică nevoia de îmbunătățiri în acest domeniu.
Educația incluzivă este o filozofie bazată pe convingerea că educația este necesară pentru ca fiecare persoană să participe la societate. Această înțelegere recunoaște diferențele dintre oameni și susține că fiecare copil are dreptul la educație. Atunci când este implementat un program de educație incluzivă, beneficiază atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere academic indivizii care au nevoie de educație specială și colegii lor. Acceptarea se dezvoltă mai întâi în mediul școlar, apoi se mută acasă și la locul de muncă în comunitate. Incluziunea este o filozofie educațională și susține scopul fiecărui individ de a participa la viața socială în toate sensurile.
2.2.2. Principii de bază ale educației incluzive
Conform cercetării Educației Incluzive realizate de Sue Stubbs;
Tuturor copiilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a exprima alternativ și de a folosi aspectul la care sunt buni.
Adaptările ar trebui să fie adaptate nevoilor tuturor elevilor.
Tehnologia actuală ar trebui utilizată eficient.
Incluziunea nu trebuie luată în considerare doar în context fizic, ci și în termeni de practici cognitive, sociale, afective, educaționale.
Aranjamentele pentru elev ar trebui făcute fără a le analiza.
2.2.3 Principalul motiv al educației incluzive
Potrivit Amnesty International, principalul motiv al educației incluzive este „discriminarea”.
Discriminarea între oameni începe de la o vârstă fragedă în funcție de sex, venit, origine etnică, limbile pe care le vorbesc, religiile în care cred, dizabilități sau cu totul alte motive. Astăzi, din păcate, această distincție împiedică fiecare copil să aibă șansa de a primi o educație egală și de a participa la activități sociale și culturale.
Amnesty International descrie discriminarea ca fiind o situație în care o persoană nu se poate bucura de drepturile omului și de alte drepturi legale în mod egal cu ceilalți din cauza unei diferentieri inechitabile în ceea ce privește politica, legea sau tratamentul.
Discriminarea este un proces legat de toate atitudinile și comportamentele negative care sunt alimentate de prejudecăți împotriva membrilor unui grup sau grupul în sine. Prejudecățile și, prin urmare, discriminarea duc la gânduri negative față de grupul sau membrii grupului, precum și la atitudini care includ emoții negative, de la antipatie, dispreț, evitare și ură. (Göregenli, 2008)
● Discriminarea directă: se referă în mod clar la tratamentul inegal al unei persoane, unui grup sau al unui segment al societății din cauza diferențelor de credință, limbă, religie sau etnie și așa mai departe. Tratamentul diferit include o gamă largă de forme de discriminare, de la batjocorirea deschisă, denigrare sau batjocorire, până la diseminarea discursului instigator la ură care incită la discriminare împotriva acestor grupuri. Maltratarea unui elev în clasă din cauza etniei sale și excluderea constantă a unui elev din cauza aspectului său sunt exemple de discriminare în mediul educațional.
● Discriminarea indirectă: descrie atitudini greu de recunoscut, care operează prin insinuări sau forme indirecte de exprimare sau, uneori, discriminează anumite segmente în ceea ce privește consecințele lor, deși nu creează situații aparent problematice. „Ignorarea” este una dintre cele mai evidente forme de astfel de discriminare. Un exemplu al acestui tip de discriminare este că, în mediul de clasă, profesorul ignoră afirmațiile elevului care este etichetat obraznic și îi pasă mai mult de afirmațiile elevului de succes.
În plus, educația incluzivă se justifică pe trei baze separate, conform UNESCO:
Justificare Educațională:
- Școlile incluzive dezvoltă metode de predare care răspund diversității individuale, iar acest lucru este în beneficiul tuturor elevilor.
- Într-o predare diferențiată/diversificată bazată pe performanța educațională a elevului și pe nevoile individuale în loc de o predare standard, este mult mai probabil ca toți elevii să participe și să beneficieze de procesele de învățare.
Justificare Socială:
- Școlile incluzive vor crea fundația pentru o societate mai justă și mai incluzivă prin crearea unei schimbări de atitudine.Justificare Economică:
- Școlile care predau la toți elevii împreună costă mai puțin decât un sistem de învățământ mai complex în care sunt înființate școli diferite pentru diferite grupuri de elevi.
2.2.4. Beneficii ale educației incluzive
Toți elevii, indiferent de abilitățile și competențele lor, au drepturi egale.
Ei pot primi ajutor individual de la un profesor în procesul de învățare.
Copiii cu nevoi speciale pot dobândi abilități sociale și abilități de comunicare.
Pot obține o educație de calitate și, pe viitor, - să studieze la o universitate, să stăpânească o profesie, să devină un membru deplin și independent al societății.
Copiii obișnuiți își pot dezvolta calități umane precum empatia, răbdarea, toleranța.
2.2.5. Școli incluzive
Școala incluzivă este un concept folosit pentru a descrie școlile care consideră că toți elevii pot, în ciuda diferențelor lor, să dezvolte o înțelegere comună și prețuiesc drepturile personale și egalitatea.
Într-o școală incluzivă, elevii din toate grupurile culturale, etnice și socio-economice, elevii a căror limbă maternă este diferită, elevii care tocmai au aderat la societatea existentă sunt văzuți ca componente importante ale școlii.
O școală incluzivă exprimă o orientare educațională care îmbrățișează și prețuiește diferențele mai degrabă decât o strategie sau o practică.
2.2.6. Caracteristici ale educației incluzive
Conducere dedicată
Administratorii în poziții de conducere în școlile incluzive (de exemplu, directorii) și profesorii (de exemplu, șefii de grup) joacă un rol important în stabilirea unei viziuni pentru școală în contextul incluziunii, găsirea de sprijin pentru această viziune și colaborarea cu personalul școlii pentru a face scoala o scoala de succes. Multe studii arată că leadershipul poate fi cel mai important sprijin sau cel mai mare obstacol în calea dezvoltării unei școli incluzive. Managerii și profesorii în poziții de conducere iau parte la chestiuni, în principal, cum ar fi:
ajutarea elevilor, personalului și familiilor să înțeleagă incluziunea ca fiind filozofia de bază a școlii.
conducerea personalului școlar în implementarea noilor abordări implementate în înțelegerea educației incluzive.
încurajarea și sprijinirea cadrelor didactice să implementeze noi metode și strategii care susțin incluziunea.
educarea familiilor și a comunității locale cu privire la înțelegerea de către școală a incluziunii.
Mediu de învățare democratic
Unei școli incluzive îi pasă de diferențele individuale, îi pasă de participarea elevilor și sprijină toate părțile interesate ale școlii (profesori, elevi, personal administrativ și familii) să își asume responsabilitatea, precum și responsabilitatea pentru activitățile de învățare și predare.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale unei școli incluzive este egalitatea. Într-o școală incluzivă, toți elevii și personalul sunt tratați cu respect și corectitudine, iar toate opiniile și contribuțiile sunt apreciate.
O altă caracteristică importantă este colaborarea; toate părțile interesate din interiorul și din afara școlii au o înțelegere a lucrului împreună pentru succesul școlii și al elevilor săi.
Una dintre cerințele de bază ale unei școli incluzive sunt mediile democratice de clasă. În aceste medii de clasă, elevii își pot împărtăși ideile, pot stabili în comun regulile clasei și au dreptul de a lua decizii cu privire la propria lor învățare și calitățile mediului de învățare.
Cultură școlară susținătoare
Crearea unei culturi școlare sigure, pozitive și puternice este unul dintre cei mai importanți pași pentru a deveni o școală incluzivă. Iată câțiva pași pe care administratorii școlii și profesorii îi pot face pentru a crea o cultură școlară incluzivă:
invitarea familiilor și a reprezentanților comunității locale să viziteze școli și clase pentru a ajuta la proiecte și a participa la predare;
oferirea elevilor de oportunități de a participa activ la predare și de a conduce,
încurajarea tuturor părților interesate din școală să trimită recomandări și să gestioneze implementarea recomandărilor transmise;
susținerea unor evenimente și sărbători la scară mică sau mare care susțin diferențele din școală.
Conținut incluziv
În sălile de clasă incluzive, profesorii ar trebui să organizeze conținut și activități de predare într-un mod care să abordeze diferite stiluri de învățare și să includă elevi cu abilități și interese diferite, ținând cont de diferențele personale și culturale.
Conținutul prezentat în sălile de clasă incluzive ar trebui să atragă elevii, subiectele de cercetare ar trebui să fie interesante, iar conținutul să fie diferențiat în funcție de nevoile de învățare ale elevilor
Materialele educaționale ar trebui să fie îmbogățite pentru a acoperi diferențele dintre elevi. În cadrul cursurilor trebuie subliniată existența diferențelor individuale la subiectele conexe și importanța păstrării acestora.
Predare incluzivă
Cadrele didactice care au adoptat educația incluzivă își propun să organizeze materiale, planuri de lecție, strategii de predare, mediul de învățare, obiective educaționale în funcție de înțelegerea incluziunii și să răspundă nevoilor academice și sociale ale elevilor.
Unele dintre oportunitățile pe care un profesor care a adoptat predarea incluzivă le poate oferi elevilor cu cerințe diferite de învățare sunt următoarele:
pregătirea documentelor de lucru la diferite niveluri,
crearea de calendare individuale de lucru cu elevii care întâmpină dificultăți în munca obișnuită,
oferirea capacității de a selecta abordări de evaluare în care elevii pot demonstra cel mai bine ceea ce au învățat (prezentare poster, prezentare orală, etc.).
Managementul incluziv al clasei
Poate minimiza barierele din calea muncii profesorilor și elevilor, de a folosi timpul adecvat de predare și de a asigura participarea elevilor la activități.
Gestionarea resurselor, a oamenilor și a timpului în clasă.
Asigurarea că elevii se respectă pe ei înșiși și mediul lor.
Asigurarea participării active a elevului la procesele de învăţare.
Prelucrarea proceselor care sunt implicate în schimbarea comportamentelor care împiedică toți elevii să participe la procesele de învățare.
Ca urmare, pașii și metodele care vor fi utile de urmat pentru diseminarea educației incluzive și a practicilor acesteia ar trebui să fie printre prioritățile politicii educaționale.
Pașii principali care trebuie întreprinși pentru diseminarea educației incluzive în toate țările pot fi stabiliți pentru a accelera activitățile de informare și conștientizare în acest sens; să actualizeze programele și materialele educaționale pentru a sprijini practicile incluzive și pentru a dezvolta formarea profesorilor. Pașii propuși oferă o perspectivă holistică care va duce la schimbări pozitive în întregul sistem de învățământ.
Pentru a face acești pași în viață, toți actorii asociați cu educația trebuie să colaboreze. Fiecare pas pe această cale și fiecare proiect care urmează să fie implementat este valoros și are potențialul de a fi o piatră de hotar importantă pentru soluționarea și internalizarea educației incluzive.