PARTEA 1: Conținut teoretic

Legea privind dreptul la educație din 2009 asigură educația tuturor copiilor, indiferent de castă, religie, abilități și așa mai departe. Este esențial să construim o societate incluzivă printr-o abordare incluzivă. Făcând acest lucru, am contestat convingerile comune și am dezvoltat un nou set de ipoteze de bază. Incluziunea este mai mult decât o metodă de educare a elevilor cu dizabilități. Acesta subliniază că fiecare copil, indiferent de intensitatea și severitatea dizabilităților sale, este un membru valoros al societății și este capabil să participe la acea societate.

O bună educație incluzivă este aceea care permite tuturor elevilor să participe la toate aspectele clasei în mod egal sau aproape egal. Pentru a face față provocărilor, implicarea și cooperarea educatorilor, părinților și liderilor comunității este vitală pentru crearea de școli mai bune și mai incluzive. Guvernul Indiei încearcă să-și îmbunătățească sistemul educațional concentrându-se pe abordarea incluzivă. Provocările pot fi depășite prin creșterea gradului de conștientizare a drepturilor omului în comunități și prin publicarea unor exemple pozitive de copii și adulți cu dizabilități care reușesc în educația incluzivă și, ca urmare, în viața dincolo de școală. Trebuie să dezvoltăm un design incluziv al învățării pentru a face educația o experiență fericită pentru toți copiii, astfel încât educația pentru ei să fie primitoare, prietenoasă și benefică pentru elevi, iar ei să se simtă parte a ei, nu în afară ei. Prin urmare, educația incluzivă a apărut ca o soluție bună la întrebarea cum să educ acești copii mai eficient.

Această nouă lume în continuă schimbare se așteaptă ca tu să produci constant, mai important, să produci lucruri noi și să ții pasul cu această schimbare. Prin urmare, abilitățile de inovare vor fi abilități indispensabile pe care ar trebui să le aibă indivizii viitorului. Toate aceste abilități care se așteaptă să fie dobândite în secolul 21 sunt strâns legate de conceptul de învățare pe tot parcursul vieții în ansamblu. Continuarea activităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru ca elevii să își dezvolte cunoștințele și competențele într-o perspectivă legată de abilitățile personale, civice, sociale și/sau de angajare va fi o abordare adecvată cerințelor vârstei.

În concluzie, este important să se dezvolte educația axată pe dezvoltarea competențelor secolului XXI și să se construiască un mediu educațional comun pentru copii și tineri, în care școlile și instituțiile culturale au o misiune comună de îndeplinit. În școli, profesorii cunosc foarte bine nevoile, limbajul și aspirațiile copiilor și tinerilor, iar instituțiile de cultură au resurse care pot deveni un teren pentru experimente și activități creative.

Ținând cont de nevoile educaționale în schimbare și de epoca supraîncărcării informaționale, căutăm oportunități de comunicare personală, comunicare directă și egală. Trebuie să ne dăm seama că cultura și educația sunt vitale pentru dezvoltarea umană. Educația artistică și creația artistică îmbogățesc sistemul de învățământ.