PARTEA 3: Implicarea comunității

Activitățile de artă cu adolescenți de la Centrul pentru copii cu dizabilități „Sf. Vrach”, organizate de Irina Apostolova, cuprind metode de art-terapie aplicate de specialiști – consultanți în art-terapie. Practica a implementat diverse sarcini de arte vizuale, care au fost combinate cu elemente teatrale. Copiii au desenat, modelat, aplicat și în final au avut ocazia să prezinte (cu ajutorul unui specialist), să facă pantomimă, sau pur și simplu să povestească ce au creat. Ușurarea abilităților de exprimare și comunicare ale copiilor cu dizabilități este un instrument pentru a le ușura integrarea și incluziunea, deoarece comportamentul lor devine acceptabil din punct de vedere social pentru semenii lor.

De asemenea, activitatea denumită Ateliere de sâmbătă cu familia (pentru copii și părinți) este organizată ca o activitate plăcută pentru membrii familiei; scopul de a petrece timp împreună în activități artistice; dezvoltarea relațiilor în cadrul familiei; extinderea talentelor individuale ale membrilor familiei; crearea de legături de prietenie între diferite familii prin împărtășirea intereselor și activităților comune; formând o comunitate de cartier de familii cu interese similare.  

S-au desfășurat o serie de ateliere de sâmbătă, fiecare dintre ele având la bază o tehnică de artă diferită: colaj, instalații, decorațiuni, pictură, construcție de aplicații și altele. Diferitele sarcini/ocupații artistice au fost repartizate spontan între membrii familiei, în funcție de preferințele, aptitudinile, dexteritatea și talentele acestora. Atelierelor li s-au alăturat familii cu copii de diferite vârste, uneori li s-au alăturat chiar și bunici. Practica a oferit un spațiu sigur pentru munca comună între familii cu diverse interese și statuturi. Este un exemplu excelent al modului în care ar trebui organizat cadrul pentru ca participanții implicați să creeze legături și să scoată tot ce este mai bun din toți copiii participanți – oferindu-le posibilitatea de a-și alege sarcinile, de a lucra singuri sau în cooperare cu cineva, stabilind reguli de acceptare si prietenie. Această practică ar putea fi cea mai benefică pentru combaterea excluziunii din motive sociale, culturale și socio-economice.